De ce lipsa recunoașterii doare cel mai tare?
Nevoia de recunoaștere este una dintre cele mai firești experiențe umane, prezentă în fiecare etapă a vieții. Deși unele perspective spirituale promovează ideea autosuficienței totale, psihologia ne arată că, oricât de bine ne-am cunoaște și iubi pe noi înșine, tot avem nevoie să fim văzuți de ceilalți. Recunoașterea – sau stroke-ul, așa cum îl numește analiza tranzacțională – este baza relațiilor autentice și un factor esențial în dezvoltarea noastră emoțională. Lipsa ei, în special în copilărie, poate genera răni adânci și convingeri limitative care ne influențează întreaga viață. A fi văzut nu înseamnă a cere atenție, ci a căuta un spațiu în care să existăm cu adevăr și sens. Iar capacitatea de a recunoaște această nevoie nu este un semn de slăbiciune, ci de maturitate emoțională.
